Socoteala din targ
Nu putine sunt zicerile din popor nascute din frustrare. Capra vecinului, strugurii inacesibili si acri, ulciorul care nu merge de multe ori la apa, sunt doar cateva dintre exemplele cele mai limpezi. Cam asa si cu socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ. Si, ca tot omul care se intelepteste dupa ce s-a fript macar odata in viata, hai sa va spun si eu o mica istorie. Stati sa vedeti.
Se facea ca, intr-un moment insorit al anului, o companie oarecare de consultanta s-a hotarat sa organizeze un “event” de juma de zi. Unde? Undeva frumos, cu staif, intr-un loc in care eleganta desavarsita, serviciile ireprosabile, minunatiile tehnicii si ambianta placuta isi dau mana intr-un mod fericit.
Am sunat, am cazut de acord, am primit contractul, am semnat, dupa care, au aparut mici inconveniente, cu totul neinsemnate. Cum ar fi inchirierea proiectorului, de pilda. In sala respectiva nu se pomenea asa ceva (la ce-ar fi trebuit?). Costa. Mult. Foarte Mult. Nu-i bai, zicem noi, il avem pe al nostru, live & kickin’, ce mai. Numai ca… si asta costa. Credeti ca e de colea sa bagi un stecher intr-o priza si sa consumi electricitatea hotelului cateva ore bune? Nu. Ori instalatia de nocturna de pe Cotroceni, ori proiectorul nostru, tot pe-acolo. Nimic nu e pe gratis, folosirea device-urilor de tot felul cu atat mai putin. Deci, de buna voie si siliti de imprejurari a trebuit sa semnam anexe pentru videoproiectorul lor.
Odata ce am rezolvat problema “imaginii” am ajuns si la sunete. Cine ne-a pus sa includem clipuri in prezentare. Ptiu! Ceasul rau! Asta e, o facuram, cum ne descurcam. Pai sa aducem niscaiva boxe, e voie? Avem, sunt de lemn, rasuna bine, merge? Nu. Daca or fi cumva prea puternice si prin vibratiile membranei lor deterioreaza mobilierul? Nu se cade. E musai sa fie inchiriate si astea. De fapt, asta. Pentru ca “sistemul de sunet” pus la dispozitie de personalul amabil era compus dintr-una bucata boxa numai buna de starnit melancolii (amintirea vinilurilor din tinerete si a haraitului aferent, ehei, ce vremuri…).
Lista poate continua firesc cu flipchart-ul (ce folos ar avea la o prezentare? Chiar nu pricep! Dar, daca e musai nevoie, aducem, numai ca mai costa un pic si el…). Sau poate cu aerul conditionat care se incapatana sa ne pastreze sangele rece in vine. Noroc cu el, cine stie altfel cat ne-am fi aprins la gandul socotelii de-acasa si a celei din targul hotelier.
Postat in: Diverse | Comentarii(5)