Osificare interna vs. autism extern

Una dintre dilemele cu care sefii departamentelor de HR se confrunta e raportul dintre trainingurile realizate intern si cele externalizate. Cand e vorba de induction, de probleme tehnice sau care tin de particularitatile organizatiei, e destul de limpede ca se va alege solutia oamenilor de interior. Care cunosc bine mecanismele organizationale si care le pot impartasi iute si eficient cursantilor ponturi despre cum sa functioneze/actioneze cat mai bine. Odata ce trecem insa de acest nivel de baza, lucrurile se complica putin.

 

Ce sa alegi? Omul pe care l-am mai vazut de zeci de ori dand din maini si explicandu-mi pe acelasi ton cum stau lucrurile, unde sunt si unde trebuie sa ajung etc. etc. etc.? Sau cel care nu are nici cea mai mica idee despre organizatia mea, care spune lucruri frumoase si rupte de realitate pe care le ascult ca pe o poveste buna, ca fundal sonor intre masa de pranz si cofee break? Pe de o parte, avem impietrirea, osificarea, plictiseala celui pe care il stim cu totii atat de bine si care e clar ca nu mai poate veni cu multe noutati, pe de alta parte, strainul, intruziv, orgolios, care le stie pe toate dar care nu vorbeste despre mine si despre problemele mele. S-ar parea ca din aceasta dilema nu putem iesi.

 

Exista, totusi, cred eu, doua solutii. Prima ii vizeaza pe trainerii interni, care, daca ar fi deschisi si ar dori sa-si imbogateasca in permanenta portofoliul de cursuri si sa inoveze cate ceva in abordare & livrare ar putea fi o solutie ideala. E nevoie doar de dorinta unei permanente dezvoltari personale si de deschidere catre noutate. O a doua solutie sunt trainingurile externalizate cu un inalt grad de customizare. Acele cursuri care au in spate o analiza a nevoilor de training serioasa si profunda, acele cursuri care nu sunt facute doar pentru ca sefului i se pare ca „asta e problema”. Cursuri care imbina analiza rece si lucida a ochiului exterior si experimentat cu particularitatile fiecarei organizatii in parte. Ambele solutii se pot dovedi a fi eficiente cu conditia de a gasi oamenii potriviti, seriosi, implicati si fara prejudecati. Greu lucru!

Trainerii din UK - sfatuiti sa o rupa pe romaneste

Englezi care vin cu nasul pe sus, cred ca le stiu pe toate, vorbesc banalitati pe un ton afectat si dau impresia ca spun lucruri cu miez dupa o poleiala business. Va suna cunoscut?

 

Ei bine,  vremea aceea a apus de mult, si trainerii britanici isi dau seama ca nu isi mai pot permite sa vina la Bucuresti, la Sofia sau la Budapesta, cu nonsalanta si aerul superior de odinioara. Ca sa vedeti ca lucrurile chiar asa stau, cititi si va veti convinge (articolul mi-a fost semnalat de colaboratorul nostru, Gary Gorman, care deja imi cere o lista de expresii uzuale romanesti cu care sa surprinda la training-urile viitoare).

 

P.S. Atentie, daca apar efecte placute (de cresterea a respectului fata de neam, limba si business)… asta e!